Producerea de aspirina prin intermediul corpului uman

Despre Aspirina:
Numele de "Aspirin" reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer.

Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator, folosit în generala ca un analgezic minor sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect anticoagulant și este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.

Cercetarea:
Cercetătorii de la „Journal of Agriculture and Food Chemistry” au demonstrat în urma unui studiu cu participanți umani cărora li s-a administrat acid benzoic, o substanță naturală întâlnită în fructe și legume, că propriul lor corp produce acid salicilic, componenta cheie în compoziția aspirinei, cu proprietăți anti-inflamatorii și de calmare a durerii. 

Concluzia: Consumul regulat de fructe și legume nu a făcut rău nimănui iar pe lângă acest studiu în care se demonstrează că acestea ajută la formarea aspirinei, prin intermediul corpului uman, mai sunt multe alte studii de caz și cercetări făcute pe efectul fructelor și al legumelor în cantități limitate asupra organismului uman iar rezultatul final a fost mereu pozitiv. 

Sistemul digestiv

V-ați întrebat vreodată, ce este aparatul digestiv, ce face acesta, cum funcționează sau din ce este compus ? În acest articol vă voi prezenta pe scurt cele mai importante aspecte ale acestuia.

Aparatul digestiv (și sistemul alimentar) este ansamblul de organe responsabil cu digestia alimentelor și eliminarea materiilor ce nu au putut fi digerate. Aparatul digestiv se compune din: tubul digestiv (cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire, intestinul gros, anusul) și anexele acestui tub (pancreasul, ficatul, căile biliare).
Tractul gastrointestinal superior este compus din: cavitatea bucală, faringe și stomac.

În gură, hrana este mestecată și salivată cu ajutorul dinților și a limbii. După ce ajunge destul de omogenă pentru a nu răni esofagul, mâncarea este înghițită, parcurgând întreg faringele până în stomac. În stomac este supusă acizilor gastrici și este descompusă, nu complet însă.

Tractul gastrointestinal inferior este compus din: intestin subțire, duoden, jejun, ileon, intestin gros, cecum, colon, rect, anus.

Intestinul subțire digeră mai departe hrana, cu ajutorul glandelor anexe, până la cele mai fine particule, pentru a putea fi transferate în sânge. În cecum sunt digerate ultimele resturi digerabile, ca mai apoi resturile nedigerabile (fecalele) să fie amestecate cu celule și microorganisme moarte și să fie eliminate prin anus.

Organele anexe aparatului digestiv au rol doar în digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliară și pancreasul. Ficatul produce bila, iar vezica biliară o depozitează și o varsă în tractul gastrointestinal. Pancreasul de asemenea varsă în intestinul subțire bicarbonat și diverse enzime care au și ele un rol important în digestie.

De ce este cerul albastru ?

Cerul nu este albastru! Nu există niciun pigment albastru în cer, este doar o iluzie optică. Acolo sus şi peste tot în jurul nostru există gaze de diferite feluri, precum oxigenul, nitrogenul şi dioxidul de carbon. Pe lângă aceste elemente există şi praf, vapori de apă, spori şi chiar animale foarte mici.

Atunci când lumina Soarelui atinge ceva, se reflectă. Obiectele mari, precum Luna, reflectă lumina foarte bine. Praful selenar este negru , însă are o capacitate de a reflecta lumină atât de mare încât străluceşte puternic în noapte.

Totuşi o moleculă de gaz este prea mică pentru a funcţiona ca o oglindă. În schimb,  ea absoarbe lumina şi apoi o trimite înapoi într-o direcţie întâmplătoare. Cu alte cuvinte, fiecare moleculă din aer este o sursă de lumină.

Imaginaţi-vă pentru un moment că lumina ar fi sunet. Lumina solară nu este doar o notă cântată la un instrument, ci o orchestră care cântă pe diferite tonalităţi la volume diferite. Noi vedem doar o parte din această muzică. Ochii noştri percep diferite înălţimi de lumină sub forma culorilor: violet,   albastru, verde, galben, portocaliu, roşu şi mov.

Moleculele de aer absorb lumina albastră foarte uşor şi o emit înapoi la fel de repede. De aceea, lumina albastră este împrăştiată pe tot cerul şi ajunge în ochii noştri din toate direcţiile. Oriunde ne-am uita, suntem bombardaţi cu lumină albastră, motiv pentru care cerul ne pare albastru.

Celelalte culori nu sunt la fel de uşor dispersate de atmosfera Pământului, iar din această cauză ele vin la noi într-o lumină mai puţin directă.

Dacă Marte ar fi avut mai mult gaz în atmosferă şi cerul ei ar fi părut albastru.

Despre Macronutrienti si Micronutrienti

Ce sunt macro si micronutrientii ? De unde ii putem preleva ? De cate tipuri sunt acestia ? (acestea sunt doar cateva intrebari frecvente la care voi raspunde in acest articol)

Cantitatea substantelor nutritive din alimentatie se pot imparti in doua categorii:

- macronutrienti

- micronutrienti